1.1. Care este legea care se aplică în cazul proprietăţii matrimoniale? Care sunt criteriile/regulile folosite pentru a stabili legea aplicabilă? Care sunt convenţiile internaţionale care trebuie respectate cu privire la anumite ţări?

1. legea ultimei cetăţenii comune a soţilor în timpul căsătoriei, dacă unul dintre soţi şi-a păstrat cetăţenia
2. în absenţa acesteia, legea ultimei reşedinţe obişnuite comune a soţilor în timpul căsătoriei şi
3. în absenţa acesteia, legea cu care soţii au cele mai strânse legături.

1.2. Au soţii posibilitatea de a alege legea aplicabilă? Dacă da, care sunt principiile care guvernează această alegere (de exemplu, legislaţiile alese, cerinţe formale, principiul retroactivităţii)?

2.1. Vă rugăm să descrieţi principiile generale: Ce bunuri fac parte din bunurile comune? Ce bunuri fac parte din proprietatea personală a soţilor?

2.2. Există ipoteze legale cu privire la atribuirea bunurilor

2.3. Este necesar întocmirea unui inventar al bunurilor de către soţi? Dacă da, în ce condiţii şi când?

2.4. Cine este persoana responsabilă de administrarea bunurilor? Cine are dreptul de a dispune de bunuri? Poate un soţ dispune de/administra bunurile în mod individual sau este necesar consimţământul celuilalt partener (de exemplu, în situaţii de înstrăinare a domiciliului soţilor)? Ce efect produce lipsa consimţământului cu privire la validitatea unei tranzacţii legale şi opozabilitatea faţă de o terţă parte?

• În cadrul regimului separaţiei de bunuri/participării la achiziţii, fiecare dintre soţi poartă răspunderea pentru administrarea şi înstrăinarea proprietăţii sale. Cu toate acestea, oricare dintre soţi îi poate acorda celuilalt soţ dreptul de a-i administra proprietatea, fără nicio răspundere sau obligaţie de a preda veniturile decurgând din administrarea acelor bunuri, cu excepţia cazului când nu s-a convenit contrariul. Aceste venituri sunt considerate parte din obligaţia de a contribui la satisfacerea nevoilor familiei (art. 1399 din CCE ).
• În cadrul regimului comunităţii de bunuri, soţii trebuie să convină cine va administra bunurile comune şi cine are dreptul de a le înstrăina, precum şi dacă trebuie să existe un drept de exprimare a consimţământului în cazul în care s-a convenit ca unul dintre soţi să administreze bunurile.

2.5. Există vreo tranzacţie legală efectuată de unul dintre soţi care produce efecte asupra celuilalt partener?

2.6. Cine este persoana responsabilă de datoriile create în timpul căsătoriei? Ce bunuri pot fi folosite de creditori pentru a stinge creanţele lor?

• În baza sistemului separaţiei bunurilor/participării la achiziţii, doar soţul care a convenţieat datorii în timpul căsătoriei va fi responsabil pentru aceste datorii. Creditorii pot obţine satisfacerea creanţelor lor doar din bunurile proprii ale soţului debitor.
• În cadrul regimului comunităţii de bunuri, responsabilitatea pentru datoriile asumate în timpul căsătoriei aferente administrării bunurilor comune şi satisfacerii nevoilor familiei aparţine soţului debitor şi creditorii pot obţine satisfacerea creanţelor din bunurile proprii ale acestuia şi a bunurilor comune (şi, dacă aceste bunuri nu sunt suficiente, din bunurile proprii ale soţului ne-debitor, până la jumătate din valoarea creanţelor, art. 1410 din CCE ). În cazul datoriilor personale sau datoriilor care nu sunt legate de competenţa soţului debitor de a gestiona proprietatea comună, creditorii pot obţine satisfacerea creanţelor doar din bunurile personale ale soţului debitor, iar dacă acestea sunt insuficiente, din bunurile comune, doar până la jumătate din valoarea totală a acestora (art. 1408-1409 din CCE ).

3.1. Care prevederi pot fi modificate prin intermediul unui contract şi care nu? Care sunt alternativele de regimuri de proprietate matrimonială pe care le poţi alege?

3.2. Care sunt cerinţele formale şi care este autoritatea pe care o pot contacta?

1. convenţia trebuie să fie întocmită sub forma unui înscris autentic şi
2. trebuie înregistrată într-un registru public special, creat în mod particular în acest scop (art. 1403 alin. (2) din CCE ).

3.3. Când poate fi încheiat contractul şi care este perioada în care acesta intră în vigoare?

3.4. Poate fi modificat un contract existent de către soţi? Dacă da, în ce condiţii?

4.1. Există unul sau mai multe registre de proprietate matrimonială în ţara dumneavoastră? Unde?

4.2. Ce documente sunt înregistrate? Ce informaţii sunt înregistrate?

4.4. Care sunt efectele legale ce decurg din înregistrare (valabilitate, opozabilitate)?

5.1. Care este modalitatea prin care se vor împărţi bunurile (drepturile reale)?

• Dacă se aplică regimul separaţiei bunurilor/participării la achiziţii şi căsătoria a fost desfăcută, oricare dintre soţi are dreptul la o cotă din bunurile cu care proprietatea celuilalt soţ s-a apreciat de la data încheierii căsătoriei, dacă acesta a contribuit la aprecierea averii celuilalt soţ. Dacă nu se dovedeşte contrariul, se presupune că valoarea cotei este de o treime din aprecierea averii celuilalt soţ. Aceeaşi reglementare se aplică în cazul separării soţilor timp de peste trei ani. Bunurile dobândite de unul dintre soţi prin donaţie, testament sau moştenire nu vor fi luate în considerare ca apreciere a proprietăţii soţului respectiv (art. 1400 din CCE ).
• Dacă s-a optat pentru regimul comunităţii de bunuri, divorţul va duce la fi încetarea regimului şi, dacă rămân bunuri comune, la partajul bunurilor comune. Cu excepţia cazului când s-a convenit altfel, partajul bunurilor comune se va realiza în conformitate cu prevederile privind încetarea comunităţii de drepturi şi partajul bunurilor deţinute în comun potrivit articolelor 795 ş.u. din CCE şi prevederilor Codului Elen de Procedură Civilă privind partajul bunurilor deţinute în comun. Bunurile comune sunt partajate fie pe cale convenţională, fie, în caz de conflict, de către instanţele de judecată (art. 1414, 798-799 din CCE ). Fiecare soţ are dreptul să primească jumătate din proprietatea comună. Cererea de partaj a bunurilor este imprescriptibilă.

5.2. Cine este persoana responsabilă pentru datoriile existente după procedura de divorţ/separare?

• În baza sistemului separaţiei bunurilor/participării la achiziţii, după divorţ soţul debitor răspunde în continuare pentru datoriile existente. Acesta răspunde pentru datoriile în cauză cu bunurile sale proprii.
• În baza sistemului separaţiei bunurilor, după divorţ soţul debitor răspunde de asemenea în continuare pentru datoriile existente. Cu toate acestea, în cazul datoriilor asumate de soţul debitor în timpul căsătoriei care sunt legate de administrarea bunurilor comune şi de satisfacerea nevoilor familiei, drepturile reale ale creditorilor asupra bunurilor comune nu sunt afectate de partajarea bunurilor comune în urma încetării sistemului comunităţii de bunuri (art. 803 din CCE ).

5.3. Este îndreptăţit vreunul din soţi să pretindă o plată compensatorie?

• În baza regimului separaţiei bunurilor/participării la achiziţii, soţul supravieţuitor moşteneşte cel puţin o parte din averea soţului decedat, fie conform prevederilor testamentare, fie conform prevederilor privind succesiunea ab intestat (legală). Potrivit prevederilor privind succesiunea legală, soţul primeşte un sfert din avere dacă există şi copii. Dacă nu există copii, soţul supravieţuitor moşteneşte jumătate din avere împreună cu fraţii şi surorile defunctului sau copiii acestora şi cu părinţii defunctului sau, în absenţa acestora, cu bunicii, unchii şi verii de gradul întâi. Dacă nu există rude de sânge de gradul întâi, soţul supravieţuitor moşteneşte întreaga proprietate (art. 1820-1821 din CCE ). Fără a se ţine seama de prevederile testamentului, soţul supravieţuitor are dreptul la cota din proprietate care i se cuvine conform legii, adică jumătate din cota din patrimoniul succesoral ab intestat care îi corespunde.
• În cadrul sistemului comunităţii de bunuri, în cazul decesului unuia dintre soţi regimul încetează şi soţul supravieţuitor primeşte cota sa din bunurile comune. În plus, acesta moşteneşte o parte din cota soţului decedat din bunurile comune şi din proprietatea personală a acestuia, fie în conformitate cu prevederile testamentare, fie potrivit prevederilor privind succesiunea ab intestat, după cum s-a menţionat mai sus. Pentru ca soţul supravieţuitor să moştenească potrivit celor de mai sus, soţul decedat trebuie să nu fi înaintat acţiunea de divorţ împotriva soţului supravieţuitor înainte de moartea sa (art. 1822 din CCE ).

1. Dacă partenerii nu includ nicio prevedere specială în acordul liber de parteneriat, pe perioada valabilităţii acordului aceştia se supun regimului separaţiei bunurilor, atât în ceea ce priveşte bunurile dobândite înainte de semnarea acordului, cât şi bunurile care vor fi dobândite pe perioada acordului sau
2. Partenerii pot stipula în cuprinsul acordului liber de parteneriat că orice bunuri care vor fi dobândite pe perioada acordului vor aparţine amândurora în cote egale sau
3. Partenerii pot stipula în cuprinsul acordului că, dacă acordul îşi încetează valabilitatea, oricare dintre părţi va putea pretinde o cotă din bunurile pe care celălalt partener le-a dobândit pe perioada acordului dacă partea în cauză a contribuit la dobândirea acestora. Această solicitare nu poate fi efectuată de moştenitorii beneficiarului, nici nu poate fi cesionată acestora sau moştenită de aceştia, dar se poate efectua împotriva moştenitorilor partenerului care datorează cota respectivă. Termenul în care se poate face solicitarea menţionată este de doi ani de la desfacerea acordului. În ceea ce priveşte drepturile de succesiune ale partenerului supravieţuitor, existente fie în baza succesiunii ab intestat, fie a unui testament, articolul 11 (prevedere a legii obligatorii) stipulează că:
   • În cazul în care acordul liber de parteneriat se desface prin decesul unuia dintre parteneri, partenerul supravieţuitor are un drept de succesiune legală egal cu o şesime din patrimoniul succesoral dacă nu există copii, cu o treime dacă există moştenitori de alt grad, şi cu întreaga avere dacă nu există rude ale defunctului care să poată fi citate ca moştenitori legali.
   • Fără a se ţine seama de prevederile testamentului, partenerul supravieţuitor are dreptul la cota care i se cuvine conform legii din proprietate, care se ridică la jumătate din cota din patrimoniul succesoral ab intestat care îi corespunde.
4. Nu există reglementări privind drepturile de proprietate ale parteneriatelor neînregistrate.