1.1. Care este legea care se aplică în cazul proprietăţii matrimoniale? Care sunt criteriile/regulile folosite pentru a stabili legea aplicabilă? Care sunt convenţiile internaţionale care trebuie respectate cu privire la anumite ţări?

Regimul matrimonial este guvernat de legea statului în care ambii soţi işi au domiciliul ("domiciliu" desemneaza locul unde locuieşte o persoană în mod obişnuit cu intenţia de a se stabili şi pe care persoana în cauză îl consideră centrul intereselor sale personale, sociale şi economice). Dacă soţii domiciliază în state diferite, se va aplica legea statului ai cărui cetăţeni sunt ambii soţi. Dacă soţii nu au avut niciodată un domiciliu comun şi sunt cetăţeni ai unor state diferite, se va aplica legea statului unde s-a încheiat căsătoria (art. 1.28 alin. (1) din Codul Civil (denumit în continuare CC)).

1.2. Au soţii posibilitatea de a alege legea aplicabilă? Dacă da, care sunt principiile care guvernează această alegere (de exemplu, legislaţiile alese, cerinţe formale, principiul retroactivităţii)?

Soţii pot opta pentru legea aplicabilă. Soţii pot opta pentru legea statului in care domiciliază sau vor domicilia amândoi, sau pentru legea statului in care s-a încheiat căsătoria, sau pentru legea statului al cărui cetăţean este unul dintre soţi (art. 1.28 alin. (2) din CC)).

2.1. Vă rugăm să descrieţi principiile generale: Ce bunuri fac parte din bunurile comune? Ce bunuri fac parte din proprietatea personală a soţilor?

Bunurile comune ale soţilor vor cuprinde bunurile dobândite de soţi după încheierea căsătoriei, precum şi, printre altele, veniturile şi fructele bunurilor proprii ale unui soţ sau veniturile din munca sau activităţile intelectuale acumulate după încheierea căsătoriei.

Bunurile proprii ale fiecărui soţ înseamnă:

• bunurile dobândite separat de fiecare dintre soţi înainte de încheierea căsătoriei;
• bunurile dobândite prin moştenire sau donaţie în timpul căsătoriei, cu excepţia cazului in care testamentul sau contractul de donaţie precizează că bunurile vor face parte din bunurile comune ale soţilor;
• efectele personale ale unui soţ (îmbrăcăminte, bunuri destinate profesiei soţului respectiv);
• drepturile de proprietate intelectuală sau industrială, cu excepţia veniturilor decurgând din aceste drepturi;
• fondurile şi bunurile mobile necesare pentru activitatea economică personală a unuia dintre soţi, cu excepţia fondurilor sau bunurilor mobile folosite în activitatea economică desfăşurată de cei doi soţi împreună;
• despăgubirile pentru daune şi plăţile compensatorii primite de unul dintre soţi pentru daune nefinanciare sau vătămare corporală, plăţi cu titlu de asistenţă financiară pentru anumite scopuri şi alte beneficii legate în mod specific de doar unul dintre soţi, drepturi necesionabile;
• bunurile dobândite cu fondurile personale sau veniturile încasate din vânzarea unei proprietăţi personale cu intenţia explicită a soţului titular, la data achiziţiei, de a dobândi bunurile în cauză cu titlu de bun propriu (art. 3.89 alin. (1) din CC).

2.2. Există ipoteze legale cu privire la atribuirea bunurilor

Toate bunurile sunt considerate bunuri comune, cu excepţia cazului în care se stabileşte că un anumit bun reprezintă bunul propriu al unui singur soţ (art. 3.88 alin. (2) din CC).

2.3. Este necesar întocmirea unui inventar al bunurilor de către soţi? Dacă da, în ce condiţii şi când?

Soţii nu au obligaţia de a întocmi un inventar al bunurilor.

2.4. Cine este persoana responsabilă de administrarea bunurilor? Cine are dreptul de a dispune de bunuri? Poate un soţ dispune de/administra bunurile în mod individual sau este necesar consimţământul celuilalt partener (de exemplu, în situaţii de înstrăinare a domiciliului soţilor)? Ce efect produce lipsa consimţământului cu privire la validitatea unei tranzacţii legale şi opozabilitatea faţă de o terţă parte?

Bunurile comune vor fi utilizate, administrate şi înstrăinate prin acordul comun al soţilor (art. 3.92 alin. (1) din CC). Se presupune că atunci când unul dintre soţi încheie o operaţiune o face cu consimţământul celuilalt soţ, cu excepţia cazului în care încheierea operaţiunii necesită consimţământul scris al celuilalt soţ (art. 3.92 alin. (3) din CC). Operaţiunile legate de înstrăinarea sau grevarea unui bun imobil comun sau a drepturilor aferente acelui bun, precum şi operaţiunile de înstrăinare a unei întreprinderi sau titlurile de valoare ce fac parte din bunurile comune sau grevarea drepturilor aferente acestora pot fi încheiate doar de ambii soţi, cu excepţia cazului in care unul dintre soţi a primit împuternicirea celuilalt soţ pentru a încheia operaţiunea în cauză (art. 3.92 alin. (4) din CC).

Dacă o operaţiune a fost încheiată fără consimţământul celuilalt soţ, acesta din urmă poate valida operaţiunea în termen de o lună de la data la care a luat cunoştinţă despre aceasta(art. 3.92 alin. (6) din CC). Operaţiunile încheiate fără consimţământul celuilalt soţ şi care nu sunt validate de acesta ulterior pot fi contestate printr-o acţiune înaintată de soţul în cauză în termen de un an de la data la care a luat cunoştinţă de operaţiune, cu condiţia să se dovedească faptul că terţul implicat în operaţiune a acţionat cu rea credinţă (art. 3.96 alin. (1) din CC). Operaţiunile care ar fi trebuit încheiate cu consimţământul scris al celuilalt soţ sau care ar fi putut fi încheiate doar de ambii soţi împreună pot fi declarate nule, indiferent dacă terţul implicat în operaţiune a acţionat cu bună sau cu rea credinţă, cu excepţia cazurilor în care unul sau amândoi soţii au apelat la fraudă pentru a încheia tranzacţia sau au dat declaraţii false instituţiilor care gestionează registrele publice sau oricăror alte instituţii ori funcţionari publici. În aceste cazuri, operaţiunile pot fi declarate nule doar dacă cealaltă parte implicată în operaţiune a acţionat cu rea credinţă (art. 3.96 alin. (2) din CC).

2.5. Există vreo tranzacţie legală efectuată de unul dintre soţi care produce efecte asupra celuilalt partener?

Se prezuma faptul că atunci când unul dintre soţi încheie o operaţiune o face cu consimţământul celuilalt soţ, cu excepţia cazului in care încheierea operaţiunii necesită consimţământul scris al celuilalt soţ (art. 3.92 alin. (3) din CC).

2.6. Cine este persoana responsabilă de datoriile create în timpul căsătoriei? Ce bunuri pot fi folosite de creditori pentru a stinge creanţele lor?

Următoarele obligaţii se vor onora din bunurile comune ale soţilor:

• obligaţiile legate de grevarea bunurilor dobândite cu titlu de co-proprietate care existau la momentul dobândirii lor sau care au survenit ulterior;
• obligaţiile legate de costurile de administrare a bunurilor comune;
• obligaţiile legate de administrarea gospodăriei;
• obligaţiile legate de cheltuielile de judecată, dacă acţiunea intentată vizează bunurile comune sau interesele familiei;
• obligaţiile decurgând din operaţiunile încheiate de unul dintre soţi cu consimţământul celuilalt sau validate de acesta din urmă ulterior, precum şi
• obligaţiile decurgând din operaţiunile pentru care nu era necesar consimţământul celuilalt soţ, cu condiţia ca acele operaţiuni să fi fost încheiate în interesul familiei (art. 3.109 alin. (1) din CC).

Dacă bunurile comune nu sunt suficiente pentru a satisface creanţele creditorului pentru care soţii răspund în mod solidar şi individual, creanţele vor fi onorate din bunurile proprii ale soţilor (art. 3.113 din CC).

3.1. Care prevederi pot fi modificate prin intermediul unui contract şi care nu? Care sunt alternativele de regimuri de proprietate matrimonială pe care le poţi alege?

Soţii au dreptul de a stipula în convenţia matrimoniala că:

• bunurile dobândite înainte de căsătorie şi în timpul acesteia reprezintă bunurile proprii ale fiecărui soţ;
• bunurile proprii dobândite de un soţ înainte de căsătorie vor deveni bunuri comune după înregistrarea căsătoriei;
• bunurile dobândite în timpul căsătoriei vor fi bunuri comune partajate parţial (art. 3.104 alin. (1) din CC).

În convenţia matrimoniala, soţii pot stipula că unul dintre aceste regimuri matrimoniale ale bunurilor se va aplica proprietăţii lor integrale sau doar unei părţi a acesteia sau doar anumitor bunuri mobile (art. 3.104 alin. (2) din CC).

În convenţia matrimoniala soţii pot stabili regimul matrimonial al bunurilor aplicabil atât bunurilor lor prezente, cât şi viitoare (art. 3.104 alin (3) din CC).

Convenţia matrimoniala poate cuprinde prevederi privind drepturile şi obligaţiile legate de administrarea proprietăţii, întreţinerea reciprocă, participarea la satisfacerea nevoilor familiei şi acoperirea cheltuielilor, procedura de partaj în cazul unui divorţ, precum şi alte aspecte legate de relaţiile patrimoniale dintre soţi (art. 3.104 alin (4) din CC).

3.2. Care sunt cerinţele formale şi care este autoritatea pe care o pot contacta?

Convenţia matrimonială trebuie încheiata în faţa unui notar şi înregistrata în Registrul pentru Conventii matrimoniale (a se vedea punctul 4.) (art. 3.103 din CC).

3.3. Când poate fi încheiat contractul şi care este perioada în care acesta intră în vigoare?

Convenţia poate fi încheiată înainte de încheierea căsătoriei (contract prenupţial) sau oricând după încheierea căsătoriei (contract postnupţial). O convenţie matrimonială incheiata înainte de căsătorie va intra în vigoare la data încheierii căsătoriei. Un contract postnupţial va intra în vigoare la data încheierii sale, dacă nu se prevede altfel în cuprinsul contractului (art. 3.102 din CC).

3.4. Poate fi modificat un contract existent de către soţi? Dacă da, în ce condiţii?

Convenţia matrimonială poate fi modificata sau reziliata oricând prin acordul comun al soţilor exprimat în faţa unui notar, cu aprobarea instanţei de judecată (art. 3.103 alin. (2), art. 3.106 alin. (1) din CC).

3.5.  Conform legislației dumneavoastră naționale, poate o convenție matrimonială să aibă efect retroactiv, atunci când soții încheie convenția în timpul căsătoriei?

În Lituania, contractul de căsătorie poate fi încheiat înainte sau după căsătorie. Un contract de căsătorie încheiat înainte de înregistrarea căsătoriei produce efecte de la data înregistrării căsătoriei. Un contract de căsătorie încheiat după căsătorie intră în vigoare de la data încheierii sale, cu excepția cazului în care în contract se prevede altfel.

Contractul de căsătorie și modificările acestuia pot fi folosite împotriva terților numai dacă contractul și modificările acestuia au fost înregistrate în Registrul contractelor de căsătorie. Modificările la contractul de căsătorie nu au efect retroactiv.

4.1. Există unul sau mai multe registre de proprietate matrimonială în ţara dumneavoastră? Unde?

În Lituania există un Registru pentru Conventiile matrimoniale; registrul este administrat de Biroul Central pentru Ipoteci.

4.2. Ce documente sunt înregistrate? Ce informaţii sunt înregistrate?

În Registru se înscriu convenţiile matrimoniale şi partajele de patrimonii.

În Registru se vor însemna data convenţiei matrimoniale, informaţii despre părţi, data la care sau condiţia în care actul va intra în vigoare, detalii despre bunurile vizate de contractul privind regimul aplicabil şi regimul bunurilor stipulat (alin.1 14 din Reglementările privind Registrul pentru Contractele de Căsătorie).

În Registru se vor include fie convenţia, fie hotărârea judecătorească privind partajul bunurilor comune, detalii privind părţile contractuale sau detalii privind persoanele ale căror bunuri sunt partajate în baza hotărârii judecătoreşti, detalii privind bunurile vizate de contractul confirmat sau de hotărârea judecătorească privind partajul şi regimul aplicabil stipulat (alin. 15 din Reglementările privind Registrul pentru Contractele de Căsătorie).

4.3. În ce condiţii şi de către cine pot fi accesate informaţiile înregistrate în registru?

Extrasele din registru vor fi furnizate în scris, prin e-mail, poştă sau alte mijloace de comunicare sau personal (alin. 63 din Reglementările privind Registrul pentru Contractele de Căsătorie).

Informaţiile înscrise în registru vor fi furnizate oricărei persoane care declară un scop rezonabil şi legal pentru a utiliza informaţiile (alin. 67 din Reglementările privind Registrul pentru Contractele de Căsătorie).

4.4. Care sunt efectele legale ce decurg din înregistrare (valabilitate, opozabilitate)?

Convenţia şi modificările aduse acesteia sunt opozabile terţilor cu condiţia să fi fost înscrise în Registrul pentru Contractele de Căsătorie. Această regulă nu se va aplica dacă la data operaţiunii terţul cunoştea convenţia matrimoniala şi modificările acesteia (art. 3.103 alin. (3) din CC).

4.5. Poate o convenție matrimonială încheiată într-un alt stat, conform legislației acelui stat, să fie înregistrată în statul dumneavoastră ? Dacă răspunsul este afirmativ, în ce condiții sau care sunt cerințele ce trebuie îndeplinite?

În Lituania, este posibilă înregistrarea în Registrul contractelor matrimoniale a unui contract matrimonial încheiat în străinătate. 

O convenție matrimonială încheiată într-un stat străin poate fi înregistrată în Registrul contractelor matrimoniale dacă cel puțin una dintre părți are codul personal de identificare furnizat de Registrul populației din Lituania, iar codul personal este specificat într-o convenție matrimonială.

Unul dintre soți sau conviețuitori care dorește să înregistreze o convenție matrimonială sau să înregistreze modificări ale convenției aprobate într-un stat străin, precum și să înregistreze încetarea unei astfel de convenții, poate depune datele la Registrul contractelor matrimoniale personal sau prin intermediul unei persoane autorizate, prin poștă sau pe cale electronică.

Toate datele și documentele furnizate Registrului contractelor matrimoniale sunt redactate în limba lituaniană. În cazul în care documentele nu sunt redactate în lituaniană, trebuie să se anexeze o traducere aprobată în conformitate cu procedura stabilită prin acte juridice. Un contract matrimonial încheiat într-un stat străin trebuie să fie certificat prin apostilă sau legalizat.

5.1. Care este modalitatea prin care se vor împărţi bunurile (drepturile reale)?

Cotele soţilor din bunurile comune sunt considerate egale (art. 3.117 alin. (1) din CC).

Înainte de partajul bunurilor comune ale soţilor se va stabili mai întâi care sunt bunurile comune şi bunurile proprii ale soţilor. Bunurile comune vor fi utilizate mai întâi pentru plata datoriilor scadente şi care sunt exigibile din aceste bunuri. Dacă balanţa bunurilor comune este pozitivă, acestea vor fi împărţite în mod egal între soţi, cu excepţia cazurilor prevăzute de Codul Civil (art. 3.118 din CC).

5.2. Cine este persoana responsabilă pentru datoriile existente după procedura de divorţ/separare?

Chiar şi după divorţ, soţii vor răspunde în continuare pentru datoriile comune în calitate de co-debitori.

5.3. Este îndreptăţit vreunul din soţi să pretindă o plată compensatorie?

Dacă valoarea bunurilor acordate de instanţă unui soţ este mai mare decât cota acestuia din bunurile comune, soţul în cauză va fi obligat să plătească celuilalt soţ compensaţia corespunzătoare (art. 3.117 alin (3) din CC).

Dacă valoarea bunurilor acordate de instanţă unui soţ este mai mare decât cota acestuia din bunurile comune, soţul în cauză va fi obligat să plătească celuilalt soţ compensaţia corespunzătoare (art. 3.117 alin (3) din CC).

În cazul decesului unuia dintre soţi, soţul supravieţuitor are dreptul la o jumătate din bunurile comune (art. 52 din Legea privind profesia de notar). În plus, soţul supravieţuitor va avea dreptul de a moşteni soţul decedat, conform succesiuniilegale, alături de moştenitorii descendenţi de gradul întâi sau al doilea (dacă există). Împreună cu moştenitorii de gradul întâi ai defunctului (copiii), soţul supravieţuitor va moşteni un sfert din moştenire dacă nu există mai mult de trei moştenitori în afară de soţul respectiv. Dacă există mai mult de trei moştenitori, soţul va moşteni o cotă egală cu ceilalţi moştenitori. Dacă soţul moşteneşte alături de moştenitorii de gradul al doilea (părinţii şi nepoţii), acesta va avea dreptul la jumătate din moştenire. Dacă nu există moştenitori de gradul întâi şi al doilea, soţul va moşteni întregul patrimoniu succesoral (art. 5.13 din CC).

Nu

Prevederile Codului Civil al Republicii Lituania privind convieţuirea fără încheierea căsătoriei sau privind parteneriatele înregistrate nu au intrat încă în vigoare.

Instanţele de judecată din Republica Lituania sunt competenţe în cauzele să judece cauze din domeniul dreptului familiei dacă cel puţin unul dintre soţi este cetăţean al Republicii Lituania sau apatrid cu domiciliul în Republica Lituania (art. 784 alin. (1) din Codul de Procedură Civilă al Republicii Lituania (denumit în continuare CPC)). Dacă ambii soţi au domiciliul în Republica Lituania, cauzele de dreptul familiei în care sunt implicaţi vor fi deferite exclusiv instanţelor din Republica Lituania (art. 784 alin. (2) din CPC). Instanţele din Republica Lituania au de asemenea competenţă în cauzele din domeniul dreptului familiei dacă ambii soţi sunt cetăţeni străini dar au amândoi domiciliul în Republica Lituania (art. 784 alin. (3) din CPC).

În mod exclusiv, doar instanţele din Republica Lituania vor judeca litigii legate de bunuri imobiliare situate în Republica Lituania (art. 786 din CPC).

Litigiile vor fi judecate de curtea de primă instanţă pe raza căreia se află locul de reşedinţă al pârâtului (art. 26 şi 29 din CPC).