1.1. Care este legea care se aplică în cazul proprietăţii matrimoniale? Care sunt criteriile/regulile folosite pentru a stabili legea aplicabilă? Care sunt convenţiile internaţionale care trebuie respectate cu privire la anumite ţări?

Bunurile imobile fac obiectul lex rei sitae. Aceasta înseamnă că bunul respectiv se supune legii statului în care sunt situate.

1.2. Au soţii posibilitatea de a alege legea aplicabilă? Dacă da, care sunt principiile care guvernează această alegere (de exemplu, legislaţiile alese, cerinţe formale, principiul retroactivităţii)?

Soţii nu au posibilitatea de a opta pentru legea aplicabilă regimului lor matrimonial.

2.1. Vă rugăm să descrieţi principiile generale: Ce bunuri fac parte din bunurile comune? Ce bunuri fac parte din proprietatea personală a soţilor?

În lipsa unei convenţii matrimoniale, între soţi se va institui comunitatea de bunuri (art. 1316 din Codul Civil Maltez (CC)). Comunitatea de bunuri cuprinde toate bunurile dobândite de fiecare dintre soţi prin desfăşurarea activităţii lucrative, fructele bunurilor fiecăruia dintre soţi şi bunurile mobile şi imobile dobândite de oricare dintre soţi contra unui beneficiu în timpul căsătoriei. Toate bunurile dobândite de oricare dintre soţi fie cu titlu de donaţie, fie cu titlu de moştenire sunt considerate bunuri proprii ale soţului care le primeşte/moşteneşte.

2.2. Există ipoteze legale cu privire la atribuirea bunurilor

Dacă nu se dovedeşte contrariul, toate bunurile pe care le deţin soţii sau pe care le deţine unul dintre soţi sunt considerate parte a comunităţii de bunuri (art. 1321 alin. 1 CC). Dacă nu se încheie niciun contract de căsătorie, se presupune că toate bunurile mobile şi imobile dobândite cu titlu oneros de oricare dintre soţi în timpul căsătoriei aparţin în mod egal ambilor soţi.

2.3. Este necesar întocmirea unui inventar al bunurilor de către soţi? Dacă da, în ce condiţii şi când?

Legislaţia nu impune nicio obligaţie în acest sens. Soţii au, însă, libertatea în cadrul unei convenţii matrimoniale de a întocmi un inventar al bunurilor deţinute de fiecare dintre ei.

2.4. Cine este persoana responsabilă de administrarea bunurilor? Cine are dreptul de a dispune de bunuri? Poate un soţ dispune de/administra bunurile în mod individual sau este necesar consimţământul celuilalt partener (de exemplu, în situaţii de înstrăinare a domiciliului soţilor)? Ce efect produce lipsa consimţământului cu privire la validitatea unei tranzacţii legale şi opozabilitatea faţă de o terţă parte?

Activităţile de administrare obişnuită a bunurilor comune pot fi desfăşurate de oricare dintre soţi. Activităţile de administrare extraordinară, însă, trebuie desfăşurate în comun de către soţi. Legea prevede concret ce acte fac parte din administrarea extraordinară care necesită consimţământul ambilor soţi (art. 1322 CC). /p>

De exemplu, consimţământul ambilor soţi este necesar pentru înstrăinarea bunurilor imobile care fac parte din comunitatea de bunuri şi a locuinţei familiei, chiar dacă aceasta aparţine doar unuia dintre soţi. Dacă actele care necesită consimţământul ambilor soţi sunt realizate de către un singur soţ fără consimţământul celuilalt, acestea pot fi anulate la cererea celui din urmă cu condiţia ca acele acte să vizeze înstrăinarea sau crearea unui drept real sau personal asupra unor bunuri imobile. Dacă aceste acte vizează bunuri mobile, pot fi anulate numai în cazul în care conferă drepturi asupra acestor bunuri mobile cu titlu gratuit (art. 1326 CC).

2.5. Există vreo tranzacţie legală efectuată de unul dintre soţi care produce efecte asupra celuilalt partener?

Actele de administrare obişnuită a bunurilor comune pot fi desfăşurate de un singur soţ însă sunt angajante şi pentru celălalt soţ.

2.6. Cine este persoana responsabilă de datoriile create în timpul căsătoriei? Ce bunuri pot fi folosite de creditori pentru a stinge creanţele lor?

Ambii soţi răspund în mod solidar cu bunurile comune şi bunurile proprii pentru datoriile comunităţii, precum şi pentru cele contractate pentru nevoile familiei (art. 1327 şi 1330 CC).

Datoriile legate de bunurile proprii ale unui soţ fac parte din datoriile personale ale soţului în cauză, precum şi datoriile contractate prin actele de administrare extraordinară desfăşurate fără consimţământul necesar al celuilalt soţ. Creditorii datoriilor personale pot obţine satisfacerea creanţelor în baza bunurilor proprii ale soţului debitor. Dacă acestea nu sunt, însă, suficiente, creditorii îşi pot satisface creanţa, dar numai în măsura cotei deţinute de soţul debitor din bunurile comune (art. 1329 CC).

3.1. Care prevederi pot fi modificate prin intermediul unui contract şi care nu? Care sunt alternativele de regimuri de proprietate matrimonială pe care le poţi alege?

Soţii au dreptul de a încheia o convenţie matrimonială prin care să opteze pentru regimul matrimonial care va reglementa relaţiile patrimoniale dintre ei. Opţiunea poate fi exprimată fie pentru (1) comunitatea de bunuri, fie pentru (2) separaţia de bunuri, fie pentru (3) comunitatea de surplus sub separaţie de bunuri. În cadrul regimului comunităţii de surplus, bunurile dobândite de fiecare soţ în timpul căsătoriei sunt deţinute şi administrate de soţul care le-a dobândit ca şi când acesta ar fi proprietarul exclusiv al bunurilor (art. 1339 CC). La încetarea acestui regim, excedentele finale ale soţilor care rămân după deducerea datoriilor sunt egalizate (art. 1341 CC).

3.2. Care sunt cerinţele formale şi care este autoritatea pe care o pot contacta?

Convenţia matrimoniala trebuie întocmită sub forma unui act autentic. În acest scop se va contacta un notar.

3.3. Când poate fi încheiat contractul şi care este perioada în care acesta intră în vigoare?

În cazul în care convenţia matrimonială este semnată înainte de căsătorie, va intra în vigoare în momentul încheierii căsătoriei. Faţă de terţi, însă, convenţia matrimonială intră în vigoare la data la care notarul o înregistrează în Registrul Public. Atunci când convenţia este încheiată după încheierea căsătoriei, va intra în vigoare faţă de soţi la data semnării iar faţă de terţi la data la care notarul o înregistrează în Registrul Public.

3.4. Poate fi modificat un contract existent de către soţi? Dacă da, în ce condiţii?

Da, convenţia matrimonială poate fi modificată, însă orice modificare adusă după încheierea căsătoriei trebuie aprobată de judecătorul care prezidează secţia de jurisdicţie voluntară. Prin aceasta nu se va aduce atingere creditorilor care au creanţe anterioare modificării.

3.5.  Conform legislației dumneavoastră naționale, poate o convenție matrimonială să aibă efect retroactiv, atunci când soții încheie convenția în timpul căsătoriei?

În conformitate cu legislația malteză, un contract de regim matrimonial produce efecte din ziua în care este semnat și, prin urmare, nu poate avea efect retroactiv.

Convenţia matrimonială trebuie înregistrată de notar în termen de cel mult 15 zile de la data încheierii.

4.1. Există unul sau mai multe registre de proprietate matrimonială în ţara dumneavoastră? Unde?

Există un singur registru în acest scop: Registrul Public gestionat de Ministerul Justiţiei.

4.2. Ce documente sunt înregistrate? Ce informaţii sunt înregistrate?

Se vor înscrie următoarele informaţii: faptul că s-a încheiat o convenţie matrimonială; data convenţiei; informaţii despre părţi; şi regimul matrimonial al bunurilor ales de părţi în scopul reglementării relaţiilor lor patrimoniale.

4.3. În ce condiţii şi de către cine pot fi accesate informaţiile înregistrate în registru?

Informaţiile din Registrul Public pot fi accesate de către orice solicitant. Este suficient să se înainteze Registrului o cerere scrisă simplă iar în termen de 10 zile de la cerere solicitantul va primi un răspuns oficial. Notarii au acces online la Registru, putând obţine astfel un răspuns imediat.

4.4. Care sunt efectele legale ce decurg din înregistrare (valabilitate, opozabilitate)?

Principala consecinţă a acestei înregistrări constă în faptul că este creată prezumţia cconform căreia terţii (în special creditorii) au luat la cunoştinţă existenţa contractului de căsătorie.

4.5. Poate o convenție matrimonială încheiată într-un alt stat, conform legislației acelui stat, să fie înregistrată în statul dumneavoastră ? Dacă răspunsul este afirmativ, în ce condiții sau care sunt cerințele ce trebuie îndeplinite?

În conformitate cu legislația malteză, nu este posibilă înregistrarea unui contract matrimonial întocmit în străinătate, însă acestea sunt recunoscute. O traducere oficială va trebui să fie prezentată notarului.

5.1. Care este modalitatea prin care se vor împărţi bunurile (drepturile reale)?

Depinde de regimul matrimonial al bunurilor adoptat. Dacă divorţul/separarea este contestat/-ă, atunci instanţa de judecată va decide cum se vor partaja bunurile. Dacă nu există nicio contestaţie, decizia va aparţine soţilor, cu condiţia validării de către instanţă. Articolul 1333 din Codul Civil prevede faptul că bunurile comune vor fi împărţite atribuindu-se fiecărui soţ o jumătate dintre acestea.

5.2. Cine este persoana responsabilă pentru datoriile existente după procedura de divorţ/separare?

Depinde de regimul matrimonial adoptat. Dacă divorţul/separarea este contestat/-ă, atunci instanţa de judecată va decide cum se vor partaja bunurile. Dacă nu există nicio contestaţie, decizia va aparţine soţilor, cu condiţia validării de către instanţă. Articolul 1333 din Codul Civil stipulează că în cazul partajării bunurilor comune fiecărui soţ i se va atribui o jumătate din obligaţiile aferente bunurilor comune.

5.3. Este îndreptăţit vreunul din soţi să pretindă o plată compensatorie?

În cadrul regimului comunităţii de bunuri, fiecare dintre soţi are obligaţia de rambursare în beneficiul comunităţii de bunuri, dacă a folosit bunurile comune pentru a stinge propriile sale datorii (art. 1331 alin. 1 CC). Dacă s-au folosit bunurile proprii ale unuia dintre soţi pentru a stinge o datorie comună sau pentru o investiţie în bunurile comune, soţul în cauză are dreptul de a beneficia de rambursare (art. 1331 alin. 2 CC). Rambursarea se va realiza prin alocarea unei sume de bani (art. 1331 alin. 3 CC).

Depinde dacă soţul decedat a lăsat sau nu un testament. Fiecare dintre soţi are dreptul de a-l numi pe celălalt soţ drept moştenitor universal al întregului patrimoniu succesoral printr-un testament. În acest caz, descendenţii defunctului pot pretinde cota legală care le este rezervată (deşi rareori se întâmplă astfel). În cazul succesiunii ab intestat, dacă defunctul are descendenţi, copiii (sau descendenţii acestora, în cazul în care copiii nu mai sunt în viaţă în momentul decesului soţului în cauză) vor primi jumătate din patrimoniu, în timp ce cealaltă jumătate îi va reveni soţului supravieţuitor (art. 808 alin. 1 CC). Soţul supravieţuitor are de asemenea dreptul de a locui în continuare în reşedinţa principală (art. 633 CC). Dacă defunctul nu lasă copiii sau alţi descendenţi, soţul supravieţuitor este unicul moştenitor (art. 810 CC).

Nu

Noua Lege privind coabitarea, cap. 571 din Legile Maltei, are prevederi speciale pentru „locuința obișnuită, principală și comună” numai în cazul parteneriatelor înregistrate.

La decesul unuia dintre parteneri, dacă locuința comună a fost deținută în co-proprietate, partenerul supraviețuitor are dreptul de a locui în aceasta în timpul vieții sau până când acesta se căsătorește, încheie o uniune civilă sau un alt parteneriat înregistrat.

Dacă locuința comună a fost proprietatea partenerului defunct, supraviețuitorul se bucură de dreptul de a locui în aceasta pe o perioadă egală cu numărul de ani de coabitare a partenerilor, dar nu mai mult de 15 ani. În același timp, legea prevede de asemenea că acest drept de a locui va fi exercitat „vita durante” de către supraviețuitor sau până când acesta se căsătorește, încheie o uniune civilă sau un alt parteneriat înregistrat.

Cât privește bunurile mobile, legea dă naștere unei prezumpții relative conform căreia coabitanții au dreptul la o cotă-parte egală din bunurile mobile existente în „locuința obișnuită, principală și comună” achiziționate în timpul coabitării.

În afara domeniului de aplicare a Regulamentului UE 2201/2003, instanţele malteze sunt competente în procedurile de divorţ dacă cel puţin unul dintre soţi domicilia în Malta la data prezentării cererii de divorţ în faţa instanţei civile competente, sau dacă cel puţin unul dintre soţi a avut reşedinţa obişnuită în Malta timp de un an anterior înaintării cererii de divorţ.