1.1. Care este legea care se aplică în cazul proprietăţii matrimoniale? Care sunt criteriile/regulile folosite pentru a stabili legea aplicabilă? Care sunt convenţiile internaţionale care trebuie respectate cu privire la anumite ţări?

Normele fundamentale pentru stabilirea legii aplicabile sunt cuprinse în Legea nr. 91/2012, col., privind dreptul internaţional privat. Conform art. 49 alin. 3 din Legea privind dreptul internaţional privat, relaţiile patrimoniale dintre soţi sunt reglementate de legea statului de reședință al soţilor. Dacă soții au reședința obișnuită în țări diferite, relațiile patrimoniale vor fi reglementate de legea statului al căror cetățeni sunt ambii soți. În cazul în care soţii au cetăţenii diferite, aceste relaţii sunt reglementate de legislaţia cehă. Acest aspect este totodată reglementat de tratatele bilaterale privind asistenţa juridică în problemele de natură civilă, comercială şi familială încheiate între Republica Cehă şi fostele state socialiste (de ex., Tratatul cu Bulgaria din 25.11.1976, Tratatul cu Polonia din 21.12.1987, Tratatul cu Fosta Republică Socialistă Federativă Iugoslavia din 21.1.1964, Tratatul cu România din 11.07.1994), în care cetăţenia, ca factor de legătură, este determinantă pentru stabilirea legii aplicabile. Reşedinţa comună, ca factor de legătură, este luat în considerare doar dacă soţii au cetăţenii diferite. În cuprinsul Tratatului încheiat cu fosta Uniune Sovietică, semnat la 12.08.1982 (care este obligatoriu în relaţiile cu Rusia, Moldova, Kârgâzstan şi Georgia), precum şi în cuprinsul Tratatului cu Ucraina din 28.5.2001, se aplică factorul de legătură reprezentat de reşedinţa comună a soţilor. Reglementările prevăzute în aceste tratate internaționale vor fi aplicate în locul reglementărilor statutare.

Parteneriatele înregistrate sau alte relații similare și efectele lor, inclusiv modificarea relațiilor personale și patrimoniale ale partenerilor, sunt reglementate de legea statului în care a fost înregistrat parteneriatul sau alte relații similare (Art. 67, alineatul 2 din Legea privind dreptul internațional privat.

1.2. Au soţii posibilitatea de a alege legea aplicabilă? Dacă da, care sunt principiile care guvernează această alegere (de exemplu, legislaţiile alese, cerinţe formale, principiul retroactivităţii)?

Conform art. 49 alin. 4 din Legea privind dreptul internațional privat, soții pot fi de acord (pot alege) ca relațiile patrimoniale să fie reglementate de:

• Legea statului în care unul dintre soți își are domiciliul obișnuit, sau
• În cazul proprietății imobiliare, de legea statului unde această proprietate este amplasată, sau
• Legislația cehă.

Acordul de alegere a legii aplicabile trebuie redactat de un notar public sub forma unui instrument autentificat sau similar, dacă acordul s-a efectuat în străinătate.

2.1. Vă rugăm să descrieţi principiile generale: Ce bunuri fac parte din bunurile comune? Ce bunuri fac parte din proprietatea personală a soţilor?

Regimul matrimonial legal aplicabil în Republica Cehă este regimul comunităţii, reglementat de Codul Civil (Legea nr. 89/2012 col.).

O delimitare mai detaliată a comunității matrimoniale este prezentată în Secțiunile 709, 710 și 3040 din Codul Civil, potrivit căruia comunitatea patrimonială a soților include:

• Bunurile dobândite de unul dintre soţi sau de ambii soţi în timpul căsătoriei lor, exceptând bunurile care:
  • Sunt destinate satisfacerii nevoilor personale ale unuia dintre soţi,
  • Au fost dobândite prin donație, moștenire legală sau testament doar de unul dintre soți, cu excepția cazului în care donatorul atunci când a donat sau decedatul nu a manifestat în testament o intenție diferită,
  • Au fost dobândite de unul dintre soți în compensație pentru alte daune patrimoniale ale drepturilor sale naturale,
  • Bunurile dobândite de unul dintre soţi printr-un act juridic care să ateste că bunurile se află în proprietatea exclusivă a soţului respectiv;
  • Au fost dobândite de unul dintre soți în compensație pentru deteriorarea, distrugerea sau pierderea bunurilor din proprietatea sa exclusivă,
  • Au fost înapoiate, în baza legislaţiei privind restituirea bunurilor, unuia dintre soţi care le-a deţinut înainte de căsătorie, sau i-au fost înapoiate soţului respectiv în calitatea sa de moştenitor legal al proprietarului iniţial.

Comunitatea matrimonială a soților include de asemenea, profitul dobândit de pe urma unei proprietăți personale a unuia din soți, precum și acțiunile unuia dintre soți din cadrul unei societăți comerciale sau cooperative, dacă soțul a devenit asociat al societății sau membru al cooperativei în timpul căsătoriei (exceptând cazul în care dobândirea acțiunilor/părților sociale se înscrie într-una din excepțiile sus-menționate).

• Obligaţiile contractate de unul dintre soţi sau de ambii soţi în timpul căsătoriei lor, exceptând:
  • Obligaţiile aferente bunurilor aflate în proprietatea exclusivă a unuia dintre soţi; şi dacă amploarea acestora depăşeşte profitul decurgând din acestea;
  • Obligaţiile asumate de unul dintre soţi fără aprobarea celuilalt soţ, dacă nu constituie mijloace de asigurare a nevoilor obișnuite sau zilnice ale familiei.

2.2. Există ipoteze legale cu privire la atribuirea bunurilor

În legislația cehă nu este prevăzută o asemenea situație.

2.3. Este necesar întocmirea unui inventar al bunurilor de către soţi? Dacă da, în ce condiţii şi când?

Nu există prevederi care să stipuleze obligativitatea de a întocmi un inventar al bunurilor. Cu toate acestea, se recomandă alcătuirea unui inventar legat de stabilirea proprietăţii comune a soţilor pentru eventualitatea încetării acestui regim (prin desfacerea căsătoriei sau decesul unuia dintre soți).

2.4. Cine este persoana responsabilă de administrarea bunurilor? Cine are dreptul de a dispune de bunuri? Poate un soţ dispune de/administra bunurile în mod individual sau este necesar consimţământul celuilalt partener (de exemplu, în situaţii de înstrăinare a domiciliului soţilor)? Ce efect produce lipsa consimţământului cu privire la validitatea unei tranzacţii legale şi opozabilitatea faţă de o terţă parte?

Ambii soţi (sau unul dintre ei, potrivit unei convenții) folosesc şi întreţin în comun bunurile care fac parte din comunitatea matrimonială. Administrarea cotidiană a bunurilor care fac parte din comunitate poate fi realizată de oricare dintre soţi (de ex., rezolvarea problemelor obişnuite din gospodărie, plata obligaţiilor regulate, precum chiria şi serviciile aferente, hrana, achiziţionarea produselor obişnuite de consum). În chestiuni legate de comunitatea patrimonială a soților care nu este obișnuită (ex. transfer de bunuri imobiliare sau de bunuri de mare valoare sau ipotecarea de bunuri imobiliare), este necesar consimțământul celuilalt soț. Dacă unul dintre soți refuză să-și dea consimțământul, fără un motiv serios, sau dacă nu este capabil să-și exprime propria voință, aprobarea sa poate fi dată de tribunal, la solicitarea celuilalt soț. Dacă unul dintre soți acționează fără consimțământul celuilalt soț în cazurile în care este necesar consimțământul ambilor soți, celălalt soț poate contesta operațiunea invocând lipsa de validitate a sa (Art. 713 și 714 din Codul Civil); dacă, însă, el/ea nu contestă validitatea, respectivul act își păstrează efectele (Art. 586 alin.2 din Codul Civil ). Aceste prevederi se aplică numai dacă nu sunt modificate de convenție matrimonială sau de o hotărâre judecătorească.

2.5. Există vreo tranzacţie legală efectuată de unul dintre soţi care produce efecte asupra celuilalt partener?

Ambii soţi, în mod solidar şi separat, vor avea drepturile şi obligaţiile decurgând din actele juridice privitoare la proprietatea comună în devălmăşie care au fost executate de unul dintre soţi în cadrul gestionării cotidiene a bunurilor (art. 713 alin. 3 din Codul Civil).

2.6. Cine este persoana responsabilă de datoriile create în timpul căsătoriei? Ce bunuri pot fi folosite de creditori pentru a stinge creanţele lor?

Ambii soţi răspund în mod solidar şi individual pentru datoriile legate de proprietatea lor comună ((art. 713 alin. 2 din Codul Civil). Aceste datorii pot fi achitate din proprietatea comună a soților sau din proprietatea exclusivă a fiecărui soț.

Convenția matrimonială poate exclude obligațiile solidare și separate ale soților pentru datorii, dar acest tip de înțelegere are efecte asupra unui terț numai dacă terțul în cauză este de acord cu ea (Art. 719 alin.2 din Codul Civil) sau dacă este înregistrat, la solicitarea ambilor soți, în registrul public al convențiilor matrimoniale (Art. 721 alin.1 din Codul Civil).

Soții rămân răspunzători în mod individual pentru datoriile care nu fac parte din comunitatea patrimonială a soților, de exemplu, în principiu:

• Datorii legate de proprietatea lor exclusivă, de o amploare ce depășește profiturile din aceste bunuri,
• Datorii asumate de unul din soți fără consimțământul celuilalt și care nu acoperă nevoile cotidiene ale familiei,
• Datorii rezultate din comportamentul reprobabil al unuia din soți,
• Datorii către stat sau autorități publice,
• Datorii contractate înainte de căsătorie.

În procedurile de executare aceste datorii (cu excepția datoriilor de dinainte de căsătorie) pot fi achitate nu numai din proprietatea exclusivă a soțului datornic, dar și din proprietatea comună a soților.

3.1. Care prevederi pot fi modificate prin intermediul unui contract şi care nu? Care sunt alternativele de regimuri de proprietate matrimonială pe care le poţi alege?

Printr-o convenție matrimonială (viitorii) soți pot conveni asupra unui regim matrimonial diferit de cel legal. Ei pot stipula un regim de separare a bunurilor, un regim prin care comunitatea de bunuri se constituie de la data terminării căsătoriei, precum și o extindere sau reducere a întinderii comunității de bunuri (Art. 717 din Codul Civil). Convenția poate conține, în principiu, orice acord dacă legea nu îl interzice – poate îndeosebi determina în mod diferit față de lege condițiile de includere/excludere a bunurilor existente și viitoare din comunitatea de bunuri. Aceasta înseamnă, spre exemplu, că soții pot fi de acord ca un bun (un bun imobiliar) aflat în proprietatea doar a unuia dintre soți va deveni parte din comunitatea de bunuri a soților. Convenția matrimonială poate, de asemenea, reglementa relațiile patrimoniale în eventualitatea terminării căsătoriei prin divorț sau deces (Art. 718 alin.1 și 2 din Codul Civil). De asemenea, gestionarea comunității de bunuri poate fi modificată de convenția matrimonială în conformitate cu nevoile soților.

Totuși, chiar în regimul de separare a bunurilor, convenția nu poate abroga necesitatea consimțământului ambilor soți de a dispune de obiectele uzuale din gospodăria familială (de ex. bunuri mobile folosite pentru nevoile vitale ale familiei indiferent dacă aparțin comunității de bunuri sau doar unuia dintre soți) (Art. 718 alin. 3 din Codul Civil). Mai mult, convenția matrimonială nu trebuie să excludă prin efectele sale, capacitatea unuia dintre soți să asigure venituri pentru familie și nu trebuie să afecteze nici drepturile terților, cu excepția cazului în care o terță persoană este de acord sau dacă convenția este înregistrată, la solicitarea ambilor soți, într-un registru public al convențiilor matrimoniale (art. 719 și 721 din Codul Civil).

3.2. Care sunt cerinţele formale şi care este autoritatea pe care o pot contacta?

Convenţia matrimonială trebuie întocmită de notar sub forma unui act autentic (art. 716 alin. 2 din Codul Civil).

3.3. Când poate fi încheiat contractul şi care este perioada în care acesta intră în vigoare?

Convenţia poate fi încheiată oricând pe perioada căsătoriei, precum şi înainte de încheierea căsătoriei. În prima situaţie, intră în vigoare la data semnării sale, iar în cea de-a doua situaţie, la data la care soţii se căsătoresc în mod legal.

Dacă obiectul convenţiei este un bun înregistrat într-un registru public (de ex. un bun imobiliar) inclus deja în proprietatea comună a soţilor sau care aparţine doar unuia dintre soţi, convenția are efecte juridice față de terțe persoane numai după înregistrarea în acest registru public (Art. 720, alin.2 din Codul Civil). Dacă soții au convenit asupra efectelor retroactive pentru regimul stabilit de ei, nu se ia în considerație.

3.4. Poate fi modificat un contract existent de către soţi? Dacă da, în ce condiţii?

Soţii au libertatea să modifice convenţia matrimonială existentă pe baza unui acord între ei. Forma care se impune pentru acest nou acord este cea a unui act autentic întocmit de un notar. Regimul comunităţii de bunuri poate fi, de asemenea, modificat printr-o hotărâre judecătorească (la cererea unuia dintre soţi). O astfel de modificare necesită un acord între soți sau o hotărâre judecătorească asupra părților din comunitatea de bunuri a soților în regimul matrimonial aplicabil. Aceste modificări nu au efecte juridice față de terțe persoane decât în anumite condiții.

3.5.  Conform legislației dumneavoastră naționale, poate o convenție matrimonială să aibă efect retroactiv, atunci când soții încheie convenția în timpul căsătoriei?

Nu. În conformitate cu articolul 716 alineatul (1) din Codul civil, nu se poate da efect retroactiv contractelor matrimoniale.

4.1. Există unul sau mai multe registre de proprietate matrimonială în ţara dumneavoastră? Unde?

În Republica Cehă există două Registre ale convențiilor matrimoniale:

• Lista actelor privind regimul matrimonial - un registru electronic cu caracter public,
• Registrul actelor privind regimul matrimonial - un registru electronic fără caracter public.

Ambele registre sunt păstrate, organizate şi gestionate de Camera Notarilor din Republica Cehă.

4.2. Ce documente sunt înregistrate? Ce informaţii sunt înregistrate?

Lista actelor privind regimul matrimonial
Lista actelor cuprinde convențiile matrimoniale (sau acorduri care modifică astfel de convenții) și hotărârile judecătorești referitoare la regimul matrimonial. Lista include un index și o colecție de documente.

În Registru sunt înscrise următoarele date:

• numele, prenumele, data naşterii şi reşedinţa soţilor (viitorilor soţi);
• data încheierii și intrării în vigoare a convenției matrimoniale, specificarea regimului convenit conform Codului Civil și numele, prenumele şi sediul notarului care a emis convenţia matrimonială sau
• data emiterii și a intrării în vigoare a hotărârii judecătorești privind regimul proprietății matrimoniale, numărul dosarului, numele instanței care a emis hotărârea și indicația dacă instanța a anulat sau reînnoit comunitatea de bunuri a soților, sau dacă i-a redus întinderea curentă sau dacă a schimbat regimul proprietății matrimoniale,
• dacă este necesar, alte informații.

Colecția de documente conține o copie a convenției matrimoniale sau a hotărârii judecătorești.

Convenția matrimonială se înregistrează în listă numai dacă este stipulat în convenția matrimonială, sau la cererea ambilor soți. În schimb, înregistrarea hotărârilor asupra regimului matrimonial este obligatorie, indiferent de dorința soților.

Lista are caracter public și Camera Notarilor a Republicii Cehe publică informațiile cuprinse în listă într-un mod accesibil de la distanță. Orice notar va elibera la cerere, o copie a convenției matrimoniale sau a hotărârii judecătorești din Colecția de documente sau va elibera un document prin care să ateste că un astfel de instrument nu există în Listă (Secțiunile 35j-35l din Legea nr. 358/1992 Col. Referitoare la Notariate și activitatea acestora (”Proceduri Notariale”).

Registrul actelor privind regimul matrimonial
Și Registrul documentelor se întocmește pentru înscrierea convențiilor matrimoniale (sau acorduri care modifică aceste convenții) și hotărâri asupra regimului matrimonial.

În Registru sunt înscrise următoarele date:

• numele, prenumele, data naşterii şi reşedinţa soţilor (viitorilor soţi);
• numele, prenumele şi sediul notarului la care este depusă convenția matrimonială (sau informații analoage referitoare la hotărârea judecătorească),
• numărul dosarului și data convenției (sau informații analoage referitoare la hotărârea judecătorească),
• data înregistrării.

4.3. În ce condiţii şi de către cine pot fi accesate informaţiile înregistrate în registru?

Informaţiile din Registru pot fi accesate exclusiv de către notarul care a întocmit convenţia matrimonială şi de către Camera Notarilor a Republicii Cehe. Registrul serveşte drept sursă de informaţii cu privire la regimul matrimonial aplicabil, doar în decursul procedurilor de succesiune în urma decesului unuia dintre soţi. La cererea notarului împuternicit de instanţa judecătorească să procedeze în cauza de succesiune în calitate de împuternicit al curţii, Camera Notarilor furnizează acestuia informaţii cu privire la existenţa sau inexistenţa uneia sau a mai multor convenţii (acorduri)matrimoniale încheiat(e) de persoana decedată şi la notarul la care a(u) fost depus(e) , sau dacă a fost înregistrată o hotărâre judecătorească asupra regimului matrimonial al testatorului. Toate informaţiile de mai sus sunt comunicate notarului public (Art. 35d din Procedura Notarială ).

4.4. Care sunt efectele legale ce decurg din înregistrare (valabilitate, opozabilitate)?

Lista actelor privind regimul matrimonial
Dacă convenția matrimonială sau hotărârea judecătorească asupra regimului matrimonial este înregistrată în Listă, cuplul se poate prevala de ele față de terțe persoane, chiar dacă acestea nu le cunoșteau conținutul (Art. 35 alin. 1 din Procedura Notarială ).

Registrul actelor privind regimul matrimonial
Înregistrarea nu produce efecte juridice. Înregistrarea se face exclusiv cu titlu informativ.

4.5. Poate o convenție matrimonială încheiată într-un alt stat, conform legislației acelui stat, să fie înregistrată în statul dumneavoastră ? Dacă răspunsul este afirmativ, în ce condiții sau care sunt cerințele ce trebuie îndeplinite?

Nu. Contractele matrimoniale străine nu pot fi înregistrate în Republica Cehă.

5.1. Care este modalitatea prin care se vor împărţi bunurile (drepturile reale)?

În temeiul legislaţiei cehe, regimul comunităţii legale încetează prin divorţ, decesul unuia dintre soţi sau în alte cazuri prevăzute de lege. Odată cu încetarea regimului, drepturile și obligațiile ce reveneau până atunci în comun ambilor soți, vor fi împărțite.

Soții (foștii soți) au dreptul să-și exprime acordul cu privire la metoda de împărțire a bunurilor (care, totuși, nu poate afecta drepturile terțelor persoane) sau pot propune ca tribunalul să decidă asupra împărțirii (Art. 740 și 765 din Codul Civil). Împărțirea bunurilor de către instanța judecătorească (și, dacă este necesar, de asemenea împărțirea prin acordul soților) se bazează pe principiul că interesele ambilor soți asupra bunurilor ce urmează a fi împărțite sunt aceleași. Cu toate acestea, se vor lua în considerare următoarele aspecte: în special nevoile copiilor minori, precum şi calitatea îngrijirii familiei de către fiecare soţ şi măsura eforturilor depuse de fiecare soţ în vederea achiziţionării şi întreţinerii bunurilor comune. Totodată, fiecare soț trebuie să compenseze cheltuielile făcute din comunitatea de bunuri sau din proprietatea exclusivă a lui/a ei și poate solicita rambursarea pentru ce a cheltuit din proprietatea sa exclusivă din comunitatea de bunuri (Art. 742 din Codul Civil).

Dacă comunitatea de bunuri nu a fost împărțită în termen de trei ani de la încheierea comunității de bunuri (nici măcar prin acordul dintre soți) și nici nu a fost emisă o solicitare de partaj prin instanță în această perioadă, partajul se va realiza potrivit prezumției legale, după cum urmează:

• bunurile mobile tangibile sunt deținute de soțul care le folosește în calitate de proprietar exclusiv pentru nevoile sale, pentru nevoile familiei lui/ei sau pentru gospodăria familială,
• alte bunuri mobile sau imobile sunt deținute în coproprietate de ambii soți, părțile lor fiind egale (Art. 741 din Codul Civil).

Aceleași reguli se aplică dacă printr-o convenție matrimonială comunitatea de bunuri este redusă sau dizolvată.

5.2. Cine este persoana responsabilă pentru datoriile existente după procedura de divorţ/separare?

Ambii soţi răspund solidar şi separat față de terțe persoane pentru datoriile comunităţii și care au fost contractate în timpul căsătoriei, deoarece partajul proprietății nu poate afecta terțele persoane. În caz contrar, terțele persoane pot solicita o declarație juridică astfel ca partajul să nu aibă validitate pentru ei. Așadar, împărțirea datoriilor nu are efecte juridice decât pentru soți (Art. 737 din Codul Civil).

Pentru datoriile contractate în legătură cu proprietatea exclusivă a soţilor, aceştia vor răspunde în continuare în mod separat.

5.3.1. În cazul în care există un excedent de bunuri comune:
- Pretenţia la plată compensatorie este realizată în numerar sau în natură?
- Care este modalitatea prin care se estimează valoarea plăţii compensatorii?
- Care este valoarea plăţii compensatorii?
- Care este termenul de prescriere al pretenţiei?
În Republica Cehă nu există regimul separaţiei de bunuri cu creanţă de participare.

5.3.2. În alte situaţii (exceptând excedent de bunuri comune)?
Fiecare dintre soţi trebuie să plătească o compensaţie pentru orice a luat din bunurile comune în beneficiu propriu și are dreptul de a pretinde rambursarea sumei cheltuite din propriile fonduri pentru bunurile comune şi iu (Art. 742 din Codul Civil). Nu există reglementări specifice stipulate de lege cu privire la modul în care trebuie satisfăcută creanţa, în numerar sau în natură.

În cadrul procedurilor succesorale, drepturile și obligațiile patrimoniale ale foștilor soți sunt stabilite potrivit regimului matrimonial care a existat între ei (de ex. regim legal, regim convențional sau regim stabilit prin hotărâre judecătorească) și, de asemenea, potrivit dispozițiilor de ultimă voință ale soțului decedat, referitor la proprietatea lui/ a ei în caz de deces. Dacă este cazul, se vor aplica principiile de împărțire a bunurilor prin instanță, enumerate la pct. 5.1. Totuși, soțul supraviețuitor și moștenitorii pot conveni altfel (Art. 764, alin. 1 din Codul Civil).

Partea soțului decedat rămasă după încheierea și lichidarea comunității de bunuri (de obicei jumătate din proprietatea comună) alcătuieşte patrimoniul său (alături de bunurile sale personale) care este supus succesiunii. Soţul supravieţuitor şi copiii soţului decedat moştenesc în ordinea în care sunt chemaţi la succesiune, în cote egale (Art. 1635 alin. 1 din Codul Civil).

Legislaţia cehă nu stipulează un regim matrimonial al bunurilor special pentru cuplurile multinaţionale.

Legislaţia cehă nu stipulează un regim specific al bunurilor pentru partenerii înregistraţi. Cu toate acestea, partenerii înregistraţi au libertatea de a-şi reglementa relaţiile patrimoniale printr-o convenţie. Aceeaşi regulă se aplică parteneriatelor neînregistrate. Cu toate acestea, în cadrul procedurilor succesorale, partenerul înregistrat supravieţuitor şi copiii persoanei decedate moştenesc în ordinea în care sunt chemaţi la succesiune, în cote egale (Art. 1635 alin. 1 și Art. 3020 din Codul Civil).

Competența internațională aparține instanțelor de judecată din Cehia în procedurile de divorț (precum și în procedurile de declarare a nulității ori a existenței valabile sau nu a unei căsătorii) dacă cel puţin unul dintre soţi este cetăţean al Republicii Cehe sau dacă pârâtul are reședința obișnuită în Republica Cehă. Dacă niciunul dintre soţi nu este cetăţean ceh, și dacă pârâtul nu are reședința obișnuită în Republica Cehă sau în alt stat membru al Uniunii Europene și dacă el/ea nu este cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene și nici nu are domiciliul în Regatul Unit sau în Irlanda, atunci instanţele de judecată din Cehia sunt competente dacă:

• ambii soţi au avut reşedinţa în Republica Cehă şi reclamantul încă mai are reședința sa obișnuită în Republica Cehă,
• reclamantul are reședința sa obișnuită în Republica Cehă și celălalt soț s-a alăturat acțiunii sau
• reclamantul are reședința sa obișnuită în Republica Cehă și a avut această reședință cel puțin un an înainte de intentarea acțiunii.

(Art. 47 din Legea privind dreptul internațional privat)

Competența de a hotărî asupra drepturilor reale referitoare la bunurile aflate în Republica Cehă aparține exclusiv instanțelor cehe sau altor autorități publice competente din Cehia (art. 68 din Legea privind dreptul internațional privat). Competența instanțelor din Cehia în procedurile succesorale intervine atunci când în momentul morții, testatorul și-a avut reședința obișnuită în Cehia (Art. 74 din Legea privind dreptul internațional privat).

În ceea ce privește procedurile privind regimurile matrimoniale (inclusiv lichidarea comunității de bunuri a soților în urma divorțului) autoritatea competentă este judecătoria districtuală care a pronunţat divorţul soţilor, pe a cărei rază s-a aflat ultima reşedinţă comună a soţilor în Republica Cehă, dacă cel puțin unul dintre soți mai domiciliază pe raza acestei judecătorii. Pentru situaţia în care nu există instanţa menţionată, autoritatea competentă este judecătoria cu jurisdicție generală (de. ex. judecătoria de pe raza de domiciliu) a soțului care nu a introdus acțiunea de începere a procedurilor. În cazul în care nu există o astfel de judecătorie, autoritatea competentă este judecătoria cu jurisdicție generală a soțului care a introdus acțiunea de începere a procedurilor (Art. 373 și 383 din Legea nr. 292/2013 Col. Privind Proceduri Judiciare Speciale). În cazul în care nu există nicio legătură cu procesul de divorț, autoritatea competentă este:

• judecătoria de primă instanţă pe raza căreia se află reşedinţa pârâtului, sau
• dacă se vizează o proprietate imobiliară, judecătoria de primă instanţă pe a cărei rază se află proprietatea, sau
• dacă împărţirea bunurilor se produce în cadrul procedurilor succesorale, judecătoria de primă instanţă pe raza căreia se desfăşoară procedura succesorală (art. 88 din Codul de Procedură Civilă).