1.1. Care este legea care se aplică în cazul proprietăţii matrimoniale? Care sunt criteriile/regulile folosite pentru a stabili legea aplicabilă? Care sunt convenţiile internaţionale care trebuie respectate cu privire la anumite ţări?

Legea personală comună celor doi soţi la momentul de referinţă guvernează relaţiile patrimoniale dintre soţi (inclusiv obligaţiile de întreţinere şi contractele de căsătorie). Legea personală căreia i se supune o persoană este legea statului al cărui cetăţean este persoana în cauză. Dacă o persoană are cetăţenie multiplă şi una dintre cetăţenii este cea maghiară, legea sa personală va fi dreptul maghiar. Dacă o persoană este cetăţean al mai multor ţări diferite de Ungaria sau este apatridă, atunci legea sa personală va fi cea a statului unde se află domiciliul acesteia (domiciliul este locul unde o persoană locuieşte în mod permanent sau cu intenţia de stabilire; art. 12 alin. (1) din Decretul-lege nr. 13 din 1979 privind Dreptul Internaţional Privat [denumit în continuare: DDIP]) . Dacă o persoană are un domiciliu şi în Ungaria, legea sa personală va fi dreptul maghiar. Dacă o persoană are domicilii doar în mai multe ţări străine, legea sa personală este legea ţării în cu care această persoană are cele mai puternice legături. Dacă nu se poate determina legea personală a unei persoane în temeiul alineatelor anterioare şi persoana în cauză nu are niciun domiciliu, atunci legea sa personală va fi stabilită pe criteriul reşedinţei obişnuite (reşedinţa obişnuită este locul unde o persoană locuieşte pentru o perioadă mai lungă de timp fără intenţia de a se stabili acolo; art. 12 alin. (2) din DDPI). Dacă o persoană are mai multe reşedinţe obişnuite şi unul dintre acestea este în Ungaria, atunci legea sa personală va fi dreptul maghiar.

Dacă legea personală a soţilor este diferită în momentul de referinţă, se va aplica ultima lege personală comună celor doi. Dacă aceasta nu există sau nu poate fi stabilită, se va aplica legea ţării în care cei doi au avut ultimul domiciliu comun. Dacă soţii nu au avut un domiciliu comun, se va aplica legislaţia naţională a instanţei sau a altei autorităţi. Modificarea legii personale a oricăruia dintre soţi nu aduce atingere relaţiilor patrimoniale (inclusiv obligaţiilor de întreţinere şi convenţiilor matrimoniale) stabilite deja între soţi.

(art. 11; art. 39 alin. (1)-(4) DDPI)

Ungaria a încheiat cu următoarele ţări tratate de asistenţă juridică bilaterală ce sunt de asemenea relevante pentru stabilirea legii aplicabile: Albania, Belarus, Bosnia-Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Cuba, Republica Cehă, Kosovo, Macedonia, Muntenegru, Rusia, Serbia, Slovacia, Slovenia, Polonia, România şi Vietnam.

1.2. Au soţii posibilitatea de a alege legea aplicabilă? Dacă da, care sunt principiile care guvernează această alegere (de exemplu, legislaţiile alese, cerinţe formale, principiul retroactivităţii)?

Dreptul maghiar nu permite soţilor să opteze pentru legea aplicabilă.

2.1. Vă rugăm să descrieţi principiile generale: Ce bunuri fac parte din bunurile comune? Ce bunuri fac parte din proprietatea personală a soţilor?

În lipsa unor prevedri contrare în convenția matrimonială, după căsătorie, soții beneficiază de regimul comunității de bunuri pe perioada vieții conjugale comune (regimul matrimonial legal). În momentul căsătoriei, regimul matrimonial legal are efecte juridice și retroactive pentru perioada în care soții au avut un parteneriat înainte de căsătorie.

(Art.4 :34 (2) și 4 :35 (1) din Legea V din 2013 cu privire la Codul Civil [în continuare: Codul Civil ])

Toate bunurile dobândite împreună sau separat de către soți în timpul comunității matrimoniale alcătuiesc proprietatea comună indivizibilă a soților, cu excepția bunurilor ce aparțin unei proprietății individuale a unuia din soți (vezi mai jos). Profiturile din bunurile proprii ale soțiilor fac de asemenea parte din proprietatea comună, dacă aceste profituri au crescut pe perioada vieții conjugale comune. Cheltuielile administrative sau de întreținere și taxele pentru respectivele bunuri vor fi deduse din profituri.

(Art. 4 :37 (1) și (3-4) din Codul Civil)

Bunurile separate ale fiecărui soț includ:

• Bunurile dobândite înainte de începerea proprietății matrimoniale commune;
• Bunurile moștenite sau primite în dar și bunurile primite fără compensație (donații) în timpul comunității matrimoniale ;
• Drepturile de proprietate intelectuală cuvenite soțului, cu excepția drepturilor datorate în timpul comunității matrimoniale ;
• Orice daune compensatorii primite pentru vătămări personale ;
• Bunuri de uz personal și uzuale :
• Bunuri care înlocuiesc bunurile separate și orice lucru valoros dobândit pentru acele bunuri.

Dacă un bun înlocuiește un alt bun uzual care a aparținut proprietății individuale a unuia dintre soți și care a fost folosit în viața cotidiană a ambilor soți, noul bun devine parte a proprietății comune după cinci ani de viață conjugală comună. (Art. 4 :38 (1-3) din Codul Civil)

2.2. Există ipoteze legale cu privire la atribuirea bunurilor

Bunurile ce aparțin soților în timpul regimului comunității matrimoniale, vor fi considerate ca aparținând proprietății comune a soților în cazul în care nu există alte prevederi în Codul Civil sau dacă nu se dovedește că sunt bunuri proprii ale unuia dintre soți.

Mai mult, dacă s-a îndeplinit vreo obligație – referitoare la proprietatea comună sau la proprietatea separată a unuia dintre soți - în timpul comunității matrimoniale, se va considera că s-a îndeplinit din proprietatea comună, cu excepția cazului în care se dovedește contrarul. Dacă există valoare adăugată la proprietatea comună sau separată în timpul comunității matrimoniale, se va presupune că sursa valorii adăugate (de ex. prin investiții, renovare sau întreținere) provine din proprietatea comună, cu excepția cazului în care se dovedește contrarul.

(Art. 4:40 (1-2) din Codul Civil)

2.3. Este necesar întocmirea unui inventar al bunurilor de către soţi? Dacă da, în ce condiţii şi când?

Potrivit legislației maghiare, soții nu trebuie să întocmească niciun inventar al bunurilor.

2.4. Cine este persoana responsabilă de administrarea bunurilor? Cine are dreptul de a dispune de bunuri? Poate un soţ dispune de/administra bunurile în mod individual sau este necesar consimţământul celuilalt partener (de exemplu, în situaţii de înstrăinare a domiciliului soţilor)? Ce efect produce lipsa consimţământului cu privire la validitatea unei tranzacţii legale şi opozabilitatea faţă de o terţă parte?

Fiecare soț poate folosi bunurile aflate în proprietatea comună, în conformitate cu scopurile lor. Niciunul din soți nu trebuie să-și exercite acest drept aducând prejudicii drepturilor și intereselor legitime ale celuilalt soț fără consimțământul celuilalt soț. Totuși, celălalt soț va trebui notificat imediat cu privire la acest lucru.

(Art. 4 :42 (1-2) din Codul Civil)

Reguli speciale sunt aplicabile pentru utilizarea și administrarea bunurilor ce aparțin proprietății comune, dar care servesc scopurilor profesionale sau activității antreprenoriale private a unuia dintre soți. Legislația maghiară mai prevede, de asemenea, reguli speciale privind exercitarea calității de membru sau de acționar dacă soțul este membru sau asociat, într-o întreprindere individuală, într-o societate sau într-o cooperativă.

(Art. 4 :43 (1-2) din Codul Civil)

În timpul comunității matrimoniale soții vor putea dispune de proprietatea în comun împreună, sau cu consimțământul celuilalt soț. Referitor la un acord încheiat de unul din soți în timpul comunității matrimoniale, nu există cerințe de formă privind consimțământul celuilalt soț.

(Art. 4 :45 din Codul Civil)

Pentru price contract oneros încheiat de unul dintre soți în timpul proprietății comune se va prezuma – dacă în Codul Civil nu se prevede altceva – că a fost încheiat cu consimțământul celuilalt soț dacă a treia parte contractantă a fost înștiințată, sau ar fi trebuit să fie înștiințată că celălalt soț nu și-a dat consimțământul prealabil pentru respectivul contract.

Dacă unul din soți a încheiat un contract menit să-i satisfacă nevoile cotidiene sau în interes profesional, sau pentru activitatea sa de afaceri, celălalt soț poate invoca lipsa consimțământului său, numai dacă i-a specificat în mod expres celei de-a treia părți contractante obiecțiunea ei/lui înainte de încheierea contractului.

(Art. 4 :46 din Codul Civil)

Niciunul din soți nu va avea dreptul de a dispune de bunul imobiliar folosit drept locuință a soților în proprietate comună, în timpul comunității matrimoniale, sau în răstimpul de la terminarea căsătoriei până la împărțirea proprietății comune, fără consimțământul celuilalt soț. În acest caz, consimțământul celuilalt soț nu va fi considerat ca prezumat.

(Art. 4 :48 din Codul Civil)

2.5. Există vreo tranzacţie legală efectuată de unul dintre soţi care produce efecte asupra celuilalt partener?

Atunci când unul din soți încheie un contract care are implicații asupra comunității de bunuri, el/ea va acoperi toate datoriile care apar sau care au legătură cu acel contract din proprietatea lui/a ei individuală și din partea lui/a ei din proprietatea comună.

Dacă unul din soți nu a participat la încheierea unui contract pe care celălalt soț l-a încheiat cu consimțământul lui/a ei, soțul neparticipant are obligații doar față de terțe părți, cu partea lui/a ei din proprietatea comună.

(Art. 4 :49 din Codul Civil)

Atunci când unul din soți nu a consimțit la încheierea unui contract de către celălalt soț, privind proprietatea comună și nu se poate prezuma niciun consimțământ, sau prezumția a fost respinsă, soțul nu va fi considerat răspunzător față de nicio obligație ce ar putea apărea din contract. Un contract încheiat fără consimțământul soțului nu va avea niciun efect asupra lui/a ei, dacă cumpărătorul a acționat cu rea credință sau a obținut un avantaj gratuit de pe urma contractului. Dacă celălalt soț a încheiat contractul cu o rudă de-a lui/a ei, se poate prezuma reaua-credință sau gratuitatea.

(Art. 4 :50 din Codul Civil)

2.6. Cine este persoana responsabilă de datoriile create în timpul căsătoriei? Ce bunuri pot fi folosite de creditori pentru a stinge creanţele lor?

Proprietatea comună a soților include și sarcinile bunurilor deținute în comun și ei vor trebui să acopere împreună datoriile care decurg din, sau sunt legate de obligații asumate de oricare dintre soți în timpul comunității matrimoniale. Proprietatea comună nu include acele bunuri, sarcini sau datorii considerate proprietate individuală a unuia dintre soți.

(Art. 4:37 (2) și (4) din Codul Civil)

În afara obligațiilor legale de întreținere, orice datorie ce decurge din sau legată de o acțiune petrecută înainte de începerea vieții conjugale, va fi imputată din bunurile proprii ale soțului. Proprietatea individuală include sarcinile asupra bunurilor proprii, precum și dobânzile pentru datoriile considerate obligații individuale.

Proprietatea individuală include orice datorie contractată în timpul căsătoriei:

• Care este legată de dobândirea sau întreținerea proprietății individuale, excluzând cheltuielile legate de stabilirea respectivei proprietății individuale și de întreținerea bunurilor folosite în comun de către soți;
• Care este legată de dispunerea unuia dintre soți de proprietatea individuală a lui/a ei ;
• De unul din soți neținând seama de comunitatea de bunuri, fără consimțământul celuilalt soț și
• Rezultată din orice conduită ilegală sau intenționată, sau din neglijența majoră a soțului, dacă datoria depășește posibilitățile celuilalt soț.

Chiar dacă datoria ține de o proprietate individuală a unuia dintre soți, față de terți celălalt soț este și el răspunzător pentru aceasta.

(Art. 4 :39 (1-4) din Codul Civil)

Costurile de întreținere și administrare a bunurilor din proprietatea comună, costurile de întreținere a gospodăriei comune și cheltuielile de întreținere și creștere a copiilor avuți împreună de cei doi soți vor fi cu precădere acoperite din proprietatea comună. Dacă proprietatea comună este insuficientă pentru suportarea acestor costuri și cheltuieli, acestea vor fi acoperite din bunurile individuale ale soților în mod proporțional. Dacă numai unul dintre soți are bunuri proprii, fondurile necesare pentru acoperirea cheltuielilor pendinte vor fi disponibilizate de respectivul soț.

(Art. 4:44 din Codul Civil)

3.1. Care prevederi pot fi modificate prin intermediul unui contract şi care nu? Care sunt alternativele de regimuri de proprietate matrimonială pe care le poţi alege?

Soții pot încheia o convenție matrimonială cu privire la atribuirea proprietății pe durata vieții lor conjugale, înainte sau după căsătorie.

(Art. 4 : 34 (1) din Codul Civil)

Rolul convenției matrimoniale este de a permite (viitorilor) soți să definească un regim matrimonial – în locul celui legal al comunității matrimoniale – cu scopul de a-și gestiona relațiile patrimoniale dintre ei pe timpul căsătoriei, din momentul specificat în convenție. În convenția matrimonială părțile pot stipula diverse regimuri matrimoniale legate de anumite bunuri și se pot chiar abate de la regulile regimurilor matrimoniale legal și opțional, dacă o astfel de abatere nu contravine Codului Civil.

(Art. 4 : 63 din Codul Civil)

Codul Civil reglementează detaliat două regimuri matrimoniale opționale: proprietatea comună amânată și regimul separației de bunuri. Totuși, părțile nu sunt obligate să aleagă unul dintre aceste regimuri.

(Art. 4:71 – 4: 73 din Codul Civil)

Soții (viitorii soți) pot face înțelegeri prealabile privind folosirea locuinței comune în cazul încheierii căsătoriei sau a încetării vieții conjugale comune. Acordul va fi considerat valabil dacă este încheiat sub forma unui act autentic notarial sau a unui act sub semnătură privată contrasemnat de un avocat.

Părțile pot, de asemenea, opta în convenția matrimonială să stabilească o înțelegere privind folosirea locuinței comune.

(Art. 4 :78 (1) și (3) din Codul Civil)

Este contrară principiilor morale și deci nulă de drept, atribuirea printr-o convenție a cvasi-totalității bunurilor individuale și comune numai unuia dintre soți, fără o compensație adecvată a celuilalt.

3.2. Care sunt cerinţele formale şi care este autoritatea pe care o pot contacta?

Convenția matrimonială este valabilă dacă este încheiată sub forma unui act autentic, în care caz trebuie să fie efectuată de un notar public, sau ca act sub semnătură privată, în care caz trebuie să fie contrasemnată de un avocat.

(Art. 4 : 65 (1) din Codul Civil)

Aprobarea autorității tutelare este necesară pentru valabilitatea convenției matrimoniale dacă soțul are vârsta de sub optsprezece ani sau dacă are capacitate juridică restrânsă în chestiuni patrimoniale.

(Art. 4 : 64 (2) din Codul Civil)

3.3. Când poate fi încheiat contractul şi care este perioada în care acesta intră în vigoare?

Soții pot încheia o convenție matrimonială înainte sau după căsătorie. Dacă se încheie înainte de căsătorie, capătă efecte juridice odată cu începerea vieții în comun a soților. Dacă se încheie după căsătorie, capătă efecte juridice imediat după ce a fost semnată.

(Art. 4 :34 (1) din Codul Civil)

O convenție matrimonială nu poate conține nicio clauză cu efecte retroactive care să modifice, în detrimentul unei terțe persoane, orice fel de obligații asumate de unul din soți față de o terță persoană anterior încheierii convenției matrimoniale.

(Art. 4: 67 (1) din Codul Civil)

3.4. Poate fi modificat un contract existent de către soţi? Dacă da, în ce condiţii?

Convenția matrimonială poate fi modificată sau poate înceta în orice moment în timpul vieții conjugale.

Modificarea și încetarea sunt supuse acelorași cerințe formale care s-au aplicat și în cazul convenției originale.

(Art. 4 :66 din Codul Civil)

3.5.  Conform legislației dumneavoastră naționale, poate o convenție matrimonială să aibă efect retroactiv, atunci când soții încheie convenția în timpul căsătoriei?

Da, dar contractul matrimonial nu trebuie să conțină nicio clauză cu efect retroactiv care să modifice, în detrimentul unui terț, o obligație pe care un soț ar putea să o aibă față de terți și care a luat naștere înainte de încheierea contractului matrimonial. 

(Articolul 4:67, alineatul (1), din Codul civil)

4.1. Există unul sau mai multe registre de proprietate matrimonială în ţara dumneavoastră? Unde?

Da, Registrul Național pentru Convenții Matrimoniale și Parteneriate (denumit în continuare Registru) există din data de 15 martie 2014.

4.2. Ce documente sunt înregistrate? Ce informaţii sunt înregistrate?

Registrul conține următoarele date:

• Existența unei convenții;
• Numele, prenumele (inclusiv numele purtat înaintea căsătoriei), data și locul nașterii părților contractante precum și prenumele mamelor și numele purtate înaintea căsătoriei de acestea;
• Numărul de identificare al convenției și data actului autentic/data actului sub semnătură privată contrasemnat de un avocat;
• Numele și adresa notarului, numărul de identificare și data înregistrării;
• În cazul încetării convenției, actul de încetare, numele și adresa notarului la care s-a înregistrat, numărul de identificare și data înregistrării.

(Art.36/K din legea XLV din 2008 privind Anumite Proceduri Notariale Nelitigioase)

4.3. În ce condiţii şi de către cine pot fi accesate informaţiile înregistrate în registru?

Oricine care justifică un interes legal are dreptul să solicite informațiile despre existența convenției și să noteze respectiva informație în scop personal. Solicitarea – pentru care se percep taxe – se poate face la orice notar maghiar. Notarul poate furniza informații despre existența convenției dacă solicitantul i-a dat datele uneia dintre persoanele contractante (vezi 4.2.) și dacă această persoană a făcut dovada interesului său legal.

La cerere, notarul eliberează un certificat care să ateste existența sau nu a unei convenții în registru. Informații despre conținutul convenției pot fi furnizate numai cu acordul scris al uneia dintre persoanele contractante. Acest tip de solicitare poate fi făcută la notarul care a înregistrat existența convenției sau modificarea, anularea sau încetarea ei. Notarul competent în procedura succesorală adresează Registrului o solicitare în format electronic pentru a afla dacă persoana decedată a avut încheiată o convenție matrimonială. Dacă așa stau lucrurile, notarul solicită transmiterea convenției.

(Art. 36/K (3-5) și (10) din Legea XLV din 2008 privind anumite proceduri notariale nelitigioase)

4.4. Care sunt efectele legale ce decurg din înregistrare (valabilitate, opozabilitate)?

O convenție matrimonială are efecte juridice față de terți dacă este înregistrată în Registru, sau dacă soții pot dovedi că terța persoană a fost la curent, sau ar fi trebuit să fie la curent cu existența unei astfel de convenții, inclusiv în ceea ce privește conținutul ei.

(Art. 4:65 (2) din Codul Civil)

În cazul în care nu există dovezi contrare, Registrul emite un atestat autentificat privind existența convenției înregistrate.

(Art. 36/H (4) din din Legea XLV din 2008 privind anumite proceduri notariale nelitigioase)

4.5. Poate o convenție matrimonială încheiată într-un alt stat, conform legislației acelui stat, să fie înregistrată în statul dumneavoastră ? Dacă răspunsul este afirmativ, în ce condiții sau care sunt cerințele ce trebuie îndeplinite?

Un contract matrimonial încheiat într-un stat străin în conformitate cu o lege străină nu poate fi înregistrat în Registrul contractelor de căsătorie și de parteneriat. În conformitate cu Legea XLV din 2008 privind procedurile necontencioase notariale, pot fi înregistrate numai acele contracte matrimoniale care au fost întocmite în conformitate cu Codul civil maghiar.

(articolul 36/H alineatul (1) din Legea XLV din 2008 privind procedurile necontencioase notariale)

5.1. Care este modalitatea prin care se vor împărţi bunurile (drepturile reale)?

Partea unuia dintre soți din proprietatea comună va fi stabilită pe baza stării și valorii de la data încetării comunității de bunuri. Se va ține seama de orice schimbare a valorii în perioada cuprinsă între încetarea comunității și împărțirea proprietății comune, cu excepția situației în care ar putea fi imputabilă unui anumit comportament al oricăruia dintre soți. Împărțirea unor bunuri specifice din proprietatea comună se va realiza conform prevederilor referitoare la încetarea co-proprietății, cu mențiunea că împărțirea în natură nu este admisă dacă unul dintre soți se opune, cu temei rezonabil. Aceste prevederi se aplică, de asemenea, la împărțirea drepturilor care fac parte din proprietatea comună.

(Art. 4 :60 din Codul Civil)

La împărțeala bunurilor, Curtea va ține cont de acordul dintre soți. Bunurile solicitate de unul dintre soți în interes profesional sau pentru activități antreprenoriale private vor reveni în principiu respectivului soț.

(Art. 4 :61 (1-2) din Codul Civil)

Proprietatea individuală existentă în momentul încetării comunității va fi alocată în natură, cu excepția cazului în care acest lucru nu este posibil datorită amestecării bunurilor sau dacă împărțirea va duce la diminuarea considerabilă a valorii proprietății comune sau proprietății individuale.

(Art. 4 :62 din Codul Civil)

Încheierea căsătoriei sau încetarea vieții în comun nu duc prin ele însele la încetarea dreptului de abitație a soțului care domiciliază într-o casă aflată în proprietatea celuilalt soț (de ex. o casă care este proprietatea exclusivă a celuilalt soț).

(Art. 4 :77 (2) din Codul Civil)

5.2. Cine este persoana responsabilă pentru datoriile existente după procedura de divorţ/separare?

După încetarea comunității de bunuri, soții sunt responsabili pentru datoria comună proporțional cu părțile care le revin din proprietatea comună, de ex. pe o bază de 50-50%.

Dacă un anume bun este grevat de o datorie, aceasta va fi acoperită de soțul care a câștigat proprietatea bunului respectiv în urma împărțelii.

(Art. 4 :61 (4) din Codul Civil)

5.3. Este îndreptăţit vreunul din soţi să pretindă o plată compensatorie?

5.3.1. În cazul în care există un excedent de bunuri comune:
- Pretenţia la plată compensatorie este realizată în numerar sau în natură?
- Care este modalitatea prin care se estimează valoarea plăţii compensatorii?
- Care este valoarea plăţii compensatorii?
- Care este termenul de prescriere al pretenţiei?
5.3.2. În alte situaţii (exceptând excedent de bunuri comune)?
În cursul împărțirii proprietății comune, pot fi făcute solicitări de compensare a cheltuielilor efectuate din proprietatea comună pentru proprietatea individuală, din proprietatea individuală pentru proprietatea comună și din proprietatea individuală a unuia dintre soți pentru proprietatea individuală a celuilalt soț, inclusiv stabilirea datoriilor care încarcă proprietatea celuilalt soț. Solicitările compensatorii vor fi stabilite în conformitate cu prevederile de la determinarea valorii părților ce revin fiecărui soț (vezi pct. 5.1.).

Compensarea cheltuielilor făcute din proprietatea individuală pentru acoperirea cheltuielilor comune poate fi solicitată în împrejurări excepționale. Nu există niciun drept la compensații dacă soțul a renunțat la acestea.

Nu există o solicitare formală de renunțare, totuși, sarcina de a dovedi îi revine soțului care invocă renunțarea.

În cazul în care o cheltuială duce la creșetrea considerabilă a valorii bunului imobiliar, soțul îndreptățit la compensații poate, de asemenea, solicita o cotă parte corespunzătoare creșterii valorii proprietății.

Nu există niciun drept la compensație dacă nu există proprietate deținută în comun în momentul încetării comunității matrimoniale, iar soțul susceptibil să suporte compensația nu are nicio proprietate individuală.

(Art. 4 :59 din Codul Civil)

În cazul decesului unuia dintre soți, regimul matrimonial încetează și proprietatea comună se va împărți în conformitate cu principiile descrise la pct. 5.1. și în conformitate cu dispozițiile din convenția matrimonială. Soțul supraviețuitor își primește partea cuvenită, iar cealaltă parte din proprietatea comună intră în patrimoniul persoanei decedate, care se va împărți conform prevederilor din dreptul succesoral.

Dacă există descendenți moștenitori legali ai soțului decedat, soțul supraviețuitor va avea dreptul la uzufructul, pe întreaga durată a vieții, a locuinței familiale folosită împreună cu soțul decedat, inclusiv mobilierul și aparatura și va primi, din restul proprietății, aceeași cotă ca cea la care este îndrituit un descendent

(Art. 7:58 (1) din Codul Civil)

Dacă nu există descendenți, sau dacă descendentul este exclus de la succesiune, soțul supraviețuitor va moșteni locuința familială folosită împreună cu soțul decedat, inclusiv mobilierul și aparatura. Jumătate din restul averii va fi moștenită de soțul supraviețuitor, iar cealaltă jumătate va fi moștenită de părinții persoanei decedate. Dacă unul din părinți este exclus de la succesiune, celălalt părinte și soțul supraviețuitor vor primi părți egale.

(Art. 7:60 din Codul Civil)

Dacă nu există niciun descendent sau părinte, sau dacă sunt excluși de la succesiune, soțul supraviețuitor va primi întreaga avere.

(Art. 7:61 din Codul Civil)

Dreptul maghiar nu stipulează un regim matrimonial al bunurilor special pentru cuplurile multinaţionale.

Prevederile privind relațiile patrimoniale dintre soți pot fi aplicate în mod similar parteneriatelor înregistrate (care se pot încheia doar între persoane de același sex) (Art.3(1) a)-c) din Legea XXIX din 2009 privind parteneriatele înregistrate și legsilația aferentă și privind amendarea altor statute pentru facilitarea dovedirii coabitării).

De la 1 ianuarie 2010, cuplurile de același sex și cuplurile mixte au dreptul în mod egal să solicite înregistrarea parteneriatului lor la un notar public. Trebuie să se facă o deosebire între această înregistrare și cea descrisă la paragraful anterior. Nu se creează drepturi sau obligații noi, pur și simplu este facilitată dovedirea existenței unui parteneriat (Art. 36/E-36/G din Legea XLV din 2008 privind anumite proceduri notariale nelitigioase).

Din 15 martie 2014, partenerii își pot stabili relațiile patrimoniale prin intermediul unei convenții pe durata parteneriatului. Convenția va fi considerată valabilă dacă se va întocmi sub forma unui act autentic sau a unui act sub semnătură privată contrasemnat de un avocat. Convenția de parteneriat poate conține orice prevederi legate de drepturile patrimoniale care sunt de aplicație și în cazul cuplurilor căsătorite în regimul unei convenții matrimoniale sau în conformitate cu Codul Civil.

O convenție de parteneriat va avea efecte juridice față de terți cu condiția să fie înregistrată în registrul național al convențiilor de parteneriate, sau dacă partenerii pot dovedi că terța persoană a fost la curent, sau ar fi trebuit să fie la curent cu existența unei astfel de convenții, inclusiv cu conținutul acesteia. Prevederile referitoare la înregistrarea convențiilor matrimoniale se vor aplica mutatis mutandis și la înregistrarea convențiilor de parteneriate.

(Art. 6 :515 din Codul Civil)

Dacă nu există alte prevederi în convenția de parteneriat, partenerii vor fi considerați independenți în privința achizionării proprietății lor, pe durata coabitării. Dacă coabitarea încetează, fiecare partener poate solicita împărțeala bunurilor comune dobândite în timpul coabitării. Orice bun care ar fi considerat individual în cazul căsătoriei nu va fi considerat ca fiind dobândit în comun.

Partenerii vor avea dreptul la o cotă din bunurile dobândite în comun mai întâi în natură, proporțional cu contribuția lor. Munca în gospodărie, creșterea copiilor sau activitatea desfășurată în întreprinderea celuilalt partener va fi considerată contribuție la dobândire.

Dacă nu se poate determina nivelul contribuției, aceasta va fi considerată ca fiind în cote egael, dacă nu constituie o pierdere financiară inechitabilă pentru oricare dintre parteneri. Dacă nu există prevederi contrare în Codul Civil, prevederile privind regimul matrimonial al comunității amânate se va aplica mutatis mutandis protejării cotei-părți a partenerului din proprietatea dobândită în comun și la împărțirea proprietății dobândite în comun între parteneri.

(Art. 6 :516 din Codul Civil)

Partenerii pot încheia un acord privind folosirea ulterioară a locuinței comune după încetarea parteneriatului lor, înainte de începerea și în timpul parteneriatului civil. Acordul va fi considerat valabil dacă este întocmit sub forma unui act autentic sau a unui act sub semnătură privată, contrasemnat de un avocat.

(Art. 6 :517 din Codul Civil)

În cazul în care proprietatea matrimonială este partajată în cadrul procedurilor de divorţ, instanţele de judecată din Ungaria sunt competente şi în ceea ce priveşte partajul dacă au competenţă judiciară în materie de divorţ. Competenţa în materie de divorţ este determinată în funcţie de – după caz – cetăţenia sau domiciliul/reşedinţa obişnuită a soţilor. Dacă nu există nicio legătură cu procedurile de divorţ, instanţele de judecată din Ungaria au competenţă în cazurile care vizează proprietatea matrimonială, precum şi proprietatea partenerilor înregistraţi, cu condiţia ca domiciliul sau reşedinţa obişnuită a oricăruia dintre soţi sau parteneri înregistraţi să fie pe teritoriul Ungariei. (art. 59 alin. (2) (3); 62/B lit. a); 62/D alin. (2) DDPI)